Ești ceea ce mănânci, dar contează la fel de mult și modul în care o faci și cu cine te întovărășești la masă, atunci când vine vorba de dictatori.
Mâncarea îți poate influența temperamentul și starea, mintea și viziunea asupra lumii.
În această epocă a diversității alimentare, o privire asupra dietelor unora dintre cei mai tirani dictatori poate reprezenta o imagine interesantă.
Meniul preferat al dictatorului italian era reprezentat de o salată simplă de usturoi tocat, asortată cu ulei și lămâie, despre care credea că are efecte benefice asupra inimii sale, precizează Express.
De asemenea, nu refuza nici o bucată bună de carne de vițel, marinată în diferite ierburi – maghiran din grădină. Cu acest meniu, nimic nu îi plăcea mai mult decât să stea alături de soția sa și cei cinci copii la masă și să discute pe diverse subiecte.
Cu toate acestea, Mussolini nu s-a lăsat cuprins de sofisticarea bucătăriei italiene. El îi aprecia pe Mahatma Gandhi și George Bernard Shaw pentru că erau vegetarieni. Ba mai mult, până la vârsta de 40 de ani renunțase complet la alcool.
Expus ca cel mai infam vegetarian al lumii, acesta nu avea nici cea mai mică problemă în anii 1930, atunci când venea vorba de a înfuleca porumbei umpluți cu limbă, ficat și fistic.
Chiar dacă vegetarianismul său a fost asociat cu preocupările dictatorului pentru regatul animalelor, este cunoscut faptul că Hitler credea că o dietă lipsită de carne ar reduce flatulența cronică și constipația, afecțiuni pe care acesta le avea și pentru tratarea cărora luase mai bine de 28 de medicamente diferite.
Dar Hitler se temea de temea de mâncarea otrăvită mult mai mult decât de medicamentele otrăvite. Acesta avea o echipă de 15 degustători, dintre care doar unul a supraviețuit războiului. Atât timp cât degustătorul trăia mai mult de 45 de minute din momentul în care degustase, mâncarea îi putea fi servită lui Hitler.
Dictatorul comunist român era un om simplu, gurmand și care nu iubea nimic mai mult decât să guste dintr-o lasagna vegetariană sau roșie, ceapă sau salată, servite cu o friptură.
Era un om care nu agrea risipa, motiv pentru care tocănița de pui cu mămăliguță implica mai tot ce se putea găsi prin bucătărie. Pe măsură ce teroarea regimului său devenea tot mai opresivă a început să se teamă că ar putea fi otrăvit. Din această cauză era însoțit în toate călătoriile de un chimist care să testeze toate alimentele.
Un mâncător pretențios de-a lungul vieții sale, acesta consuma miel și vită, creveți proaspeți, homari alături de măslinele sale preferate din Înălțimile Golan. Toate aceste alimente erau atent verificate de personal pentru a detecta orice urmă de radiații sau otravă.
Personalul din bucătăriile celor 20 de palate ale sale pregăteau în fiecare zi câte trei mese simultan, din motive de securitate. Printre alimentele sale preferate se numărai peștele și fructele de mare, carnea slabă, fructele și legumele sau preparatele tradiționale beduine.
Poate că unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte legate de acesta era că avea obiceiul de a-și face simțită prezența în bucătărie, precizând că era ceva ce îl relaxa.
Un banchet tipic organizat de Idi Amin, președintele din Uganda conținea larve de albine, mai multe specii de greieri, furnici și lăcuste. Lăcustele și greierii prăjiți reprezintă o delicatesă în Uganda, dar pentru a avea cel mai bun gust, insectele trebuiau spălate serios, iar mai apoi prăjite alături de ceapă, usturoi, sare și piper.
Fan al bucătăriei britanice și fost asistent bucătar în armata colonială britanică, Amin iubea ceaiurile de după-amiază, fast-food-ul și pizza, mâncăruri care nu au fost deloc blânde cu talia sa, indică BBC.
Preparatul său preferat era capra la proțap, pâinea cu manioc și mei și portocalele, despre care se spunea că putea mânca undeva la 40 pe zi. Făcea acest lucru pentru că el credea că acestea reprezintă un fel de „Viagra naturală”.
În timpul domniei sale au existat unele zvonuri care spuneau că și-ar fi mâncat rivalii militari, dar atunci când a fost întrebat dacă era nu canibal, el a răspuns: „Nu-mi place carnea de om – este prea sărată pentru mine”.
Conform fostului bucătar al lui Pol Pot, acesta agrea mâncărurile țărănești precum mistreții, vânatul și chiar șerpii. Alături de aceste delicatese meniul era completat de coniac și vinuri chinezești.
Pentru meniul cu șarpe însă exista o rețetă de tocană de cobră pe care o plăcea cu adevărat. La început trebuie omorâtă cobra, iar capul acesteia să fie retezat. Mai apoi să fie agățat la înălțime, departe de copii, pentru ca otrava să se usuce la soare.
Sângele șarpelui trebuia să fie adunat într-un pahar și servit cu vin. Mai apoi, cobra trebuia tocată mărunt și amestecată cu miez de nucă înainte de a fi pusă la fiert cu iarbă de lămâie, frunze de viță amăruie și niște ghimbir măcinat. Apoi trebuia ca totul să fie lăsat la fiert pentru cel puțin o oră.
Dictatorul din Coreea de Nord a fost „cel mai gurmand dictator al lumii” care iubea profund să mănânce.
Proprietarul unei impresionante biblioteci plină cu cărți de bucate, adesea își trimitea bucătarul șef în misiuni peste tot în lume pentru a găsi cele mai noi delicatese, precum caviarul iranian, porcul danez, mango sau prăjiturile japoneze din orez.
Inginerii au construit un robot, inspirat de gândacul de bucătărie, care nu poate fi strivit
Dieta lui Albert Einstein. Ce mânca marele fizician?
Motivul pentru care oamenii evită mâncarea de tip fast-food nu are legătura cu sănătatea
Care este legătura între mâncare și durere? Indiciile sunt în creier